01 septembrie 2011

I love my bed.

Stateam si ma gandeam cate lucruri a suportat.. patul meu. Cate vise, cate amintiri, cate regrete, cate lacrimi, cate dorinte, cate cosmaruri, cate dezamagiri, cate tipete, cate nopti de nesomn.. Si  lista ar putea continua. Oare cine mi-a suportat crizele din miezul noptii? 
Cine stie cate lacrimi am varsat cand pur si simplu nu aveam somn de la atatea probleme? 
Cine era acolo sa ma asculte, indiferent de ora din noapte?

Probabil par nebuna, dar nu sunt. Pur si simplu sunt atatea stari prin care am trecut.. stand in pat. 
Deseori noaptea compun poezii in minte. Si sunt uimita de cate idei am in momentele alea de relaxare totala.. Poezii care, daca as vrea sa le notez, le-as uita instantaneu. Nu am inteles niciodata de ce apare acea inspiratie doar cand stau in pat.. 

Uneori parca abia astept sa ma pun in pat, sa iau o perna in brate si sa incep sa ma gandesc ca o prostuta la tot felul de lucruri.  Si uite asa ma amagesc singura..imi provoc singura dezamagiri care mai apoi ma fac sa fiu pesimista. Dar cu siguranta ma descarc undeva; fie acel cineva : Alexandra, perna sau oricine altcineva e dispus sa ma asculte.


"The bed is a bundle of paradoxes: we go to it with reluctance, yet we quit it with regret; we make up our minds every night to leave it early, but we make up our bodies every morning to keep it late.”
(c) Adinuts 2010-2011. Un produs Blogger.
 

Copyright © Good girl gone bad